'The Holly Green, the Ivy Green, The prettiest picture you've ever seen' ...wooooi, nene, ce de verde. Uite ma..si iarba si copaci. Vorbesc de parca as veni din Tara Minunilor din spatele oglinzii, cu iarba parjolita si soare vesnic portocaliu si dureros de arzator.
Dar culmea, eu chiar de-acolo vin. Vin din tara unde aerul nu coboara niciodata sub 38 de grade, unde soarele arde si parjoleste, nu unde mangaie si face frunzele sa luceasca. Da...scriu din Irlanda acum, iar primul impact asupra subconstientului meu a fost, sa zicem, dintre cele mai naturale, dintre cele mai barbare si elementare pe care le poate avea un stimul asupra simturilor mele: 'Ba nene, ce de verde'
Dar nu e numai verdele...e o intreaga istorie in zambetul fiecarui om, in zambetul tuturor strainilor care iti zambesc, e amabilitatea care se citeste pe figura fiecarei fiinte pe care o vezi. Si limba...limba suna de parca ar fi fost scrisa ca sa sune amabil, de parca ar fi fost..designed to be performed with a smile.
Si trebuie sa vezi, asta e musai, trebuie sa vezi copacii acoperiti de muschi, de liane lemnoase, de iedera, cu scorburi mici care parca sunt scosi din legendele cu zane si spiridusi.
Urmatoarea reactie e starea de veghe. Atentie sporita. Cum de ce? Poate totusi iese spiridusul cu urechi tuguiate si vesta dintr-un brocart verde din scorbura aia mica si trebuie sa am aparatul pregatit, nu? ;)
P.S. In post-urile urmatoare voi avea si poze. Va astept la rubrica 'Cu Sony prin lume' (cred ca voi face cat de curand un rebranding;acum ma joc cu un Phillips:D )
vineri, 24 august 2007
luni, 20 august 2007
6:00 antemeridian
"Steeeeeeeeeef, eu plec acasa"
"Care, ba? Unde pleci? Stai ca vine toata lumea cu tine"
"Las'ma domne'n pace..ma descurc si singura. see ya!"
Si pleaca...domnisoara care se credea la momentul respectiv destul de puternica sa infrunte orasul la 6 dimineata, pleaca. Deschide usa sufrageriei, care la ora aceea suparator de matinala nu si-a gasit nimic mai bun de facut decat sa scartaie. Apoi incet, incet, apasand cu un fel de emotie, c-un fel de frica si c-un zambet clanta aceea aurie si plina de amprente a usii din hol, nimereste in scara blocului- care miroase a mucegai, a tigari ude si a tencuiala proaspat zvarlita pe pereti.
Inca vreo 100 de pasi, iar orasul incepe sa spuna povesti. "Vezi tu, eu imi spun povestile numai in orele in care oamenii isi zambesc, isi dau mana, cad unul in bratele celuilalt, se uita la ceas, isi examineaza manseta camasii si marginea de la pantof sau se gandesc la carliontul acela nebun care nu vrea cu niciun chip sa ramana acolo unde-l pune pieptanul. Uita-te, uita-teeee la oamenii aia care traverseaza..."
Un cuplu-paietat, numai in matasuri si brocart-tinandu-se fortat de mana, facea risipa de inspiratii si respiratii, tipand in soapta, in auzul si-n vazul tuturor celor trei cetateni care mergeau linistiti spre servici.
"Ti-am zis sa nu pleci cu camasa ne-calcata.Of..."
"Lasa draga, n-a vazut nimeni."
"Eii...da. Stii tu.."
"Da' de unde stii tu c-a vazut?"
"Da' daca a vazut?"
"Poate si-a inchipuit ca e de la stat pe scaun aiurea. Ei..si tu acuma..." Si o saruta pe varful nasului, dandu-si ostentativ ochii peste cap.
Doua carciumi mai incolo, un grup de oameni o fixeaza pe domnisoara proaspat plecata de langa Stef. Da,da, domnisoara aceea care a luat in piept orasul, dimineata la 6. Tiii..ce-a trecut timp, e deja 6 si-un sfert....Uite la oamenii aia multi. Hi, hi..parca-s turisti, numai ca-n loc de rucsacuri au posete, si-n loc de adidasi au pantofi cu toc. O examineaza pe domnisoara asta mai ceva ca un medic; de sus pana jos, de jos pana sus si pe toate diagonalele pe care le gasesc acestui corp putin osos.
"Hm! Pare obosita...Poate e o..."
"Nu,nu,nu, e prea cuminte. "
"Ei si? Iepurele sare de unde nu te-astepti..."Multi multi ochi o examineaza si mai atent in timp ce trece pe langa ei. Ea le zambeste si multi lasa ochii in pamant. Uuuuuita-te ce dragut..baietasul ala mic, da..ala cu pistrui s-a inrosit. Pana sa treaca ea era sfarsit...obosit cum nimeni n-a mai fost demult si-acum zici ca e-n stare de alerta.
Centrul orasului e urat. Nu-i gri, e chiar colorat pentru asa o dimineata innorata si cu chef de ploaie. Dar e gol. Si zboara o punga de plastic cu iz de cliseu. Cam asa cum zboara in desenele animate.
Pe deal tot nu-i nimeni. Dar aici e mai frumos. Aici imi canta pasarile la ureche, si pisicile fosnesc frunzele din copaci. Pana si cainii par sa se bucure ca ajung acasa, uite-i cum se rostogolesc pe spate. Si-mi vine si mie chef sa cant...
" Every street you walk on
I leave tearstains on the ground
Following the guy
I didn't even want around"
ah...
"Bonita mañana bonito lugar
Bonita la cama qué bien se ve el mar
Bonito es el día
Y acaba de empezar
Bonita la vida"
Uite cat e ceasul..e deja 7. Nu mai e dimineata.
"El teléfono suena,
Mi pana se queja
La cosa va mal,
La vida le pesa
Se perdió el amor,
Se acabó la fiesta
La vida es un chiste con triste final
El futuro no existe pero yo le digo... Bonito todo me parece bonito "
Uita-te si tu!...
"Care, ba? Unde pleci? Stai ca vine toata lumea cu tine"
"Las'ma domne'n pace..ma descurc si singura. see ya!"
Si pleaca...domnisoara care se credea la momentul respectiv destul de puternica sa infrunte orasul la 6 dimineata, pleaca. Deschide usa sufrageriei, care la ora aceea suparator de matinala nu si-a gasit nimic mai bun de facut decat sa scartaie. Apoi incet, incet, apasand cu un fel de emotie, c-un fel de frica si c-un zambet clanta aceea aurie si plina de amprente a usii din hol, nimereste in scara blocului- care miroase a mucegai, a tigari ude si a tencuiala proaspat zvarlita pe pereti.
Inca vreo 100 de pasi, iar orasul incepe sa spuna povesti. "Vezi tu, eu imi spun povestile numai in orele in care oamenii isi zambesc, isi dau mana, cad unul in bratele celuilalt, se uita la ceas, isi examineaza manseta camasii si marginea de la pantof sau se gandesc la carliontul acela nebun care nu vrea cu niciun chip sa ramana acolo unde-l pune pieptanul. Uita-te, uita-teeee la oamenii aia care traverseaza..."
Un cuplu-paietat, numai in matasuri si brocart-tinandu-se fortat de mana, facea risipa de inspiratii si respiratii, tipand in soapta, in auzul si-n vazul tuturor celor trei cetateni care mergeau linistiti spre servici.
"Ti-am zis sa nu pleci cu camasa ne-calcata.Of..."
"Lasa draga, n-a vazut nimeni."
"Eii...da. Stii tu.."
"Da' de unde stii tu c-a vazut?"
"Da' daca a vazut?"
"Poate si-a inchipuit ca e de la stat pe scaun aiurea. Ei..si tu acuma..." Si o saruta pe varful nasului, dandu-si ostentativ ochii peste cap.
Doua carciumi mai incolo, un grup de oameni o fixeaza pe domnisoara proaspat plecata de langa Stef. Da,da, domnisoara aceea care a luat in piept orasul, dimineata la 6. Tiii..ce-a trecut timp, e deja 6 si-un sfert....Uite la oamenii aia multi. Hi, hi..parca-s turisti, numai ca-n loc de rucsacuri au posete, si-n loc de adidasi au pantofi cu toc. O examineaza pe domnisoara asta mai ceva ca un medic; de sus pana jos, de jos pana sus si pe toate diagonalele pe care le gasesc acestui corp putin osos.
"Hm! Pare obosita...Poate e o..."
"Nu,nu,nu, e prea cuminte. "
"Ei si? Iepurele sare de unde nu te-astepti..."Multi multi ochi o examineaza si mai atent in timp ce trece pe langa ei. Ea le zambeste si multi lasa ochii in pamant. Uuuuuita-te ce dragut..baietasul ala mic, da..ala cu pistrui s-a inrosit. Pana sa treaca ea era sfarsit...obosit cum nimeni n-a mai fost demult si-acum zici ca e-n stare de alerta.
Centrul orasului e urat. Nu-i gri, e chiar colorat pentru asa o dimineata innorata si cu chef de ploaie. Dar e gol. Si zboara o punga de plastic cu iz de cliseu. Cam asa cum zboara in desenele animate.
Pe deal tot nu-i nimeni. Dar aici e mai frumos. Aici imi canta pasarile la ureche, si pisicile fosnesc frunzele din copaci. Pana si cainii par sa se bucure ca ajung acasa, uite-i cum se rostogolesc pe spate. Si-mi vine si mie chef sa cant...
" Every street you walk on
I leave tearstains on the ground
Following the guy
I didn't even want around"
ah...
"Bonita mañana bonito lugar
Bonita la cama qué bien se ve el mar
Bonito es el día
Y acaba de empezar
Bonita la vida"
Uite cat e ceasul..e deja 7. Nu mai e dimineata.
"El teléfono suena,
Mi pana se queja
La cosa va mal,
La vida le pesa
Se perdió el amor,
Se acabó la fiesta
La vida es un chiste con triste final
El futuro no existe pero yo le digo... Bonito todo me parece bonito "
Uita-te si tu!...
joi, 16 august 2007
Holiday(s), days, days, days . again.
Amu cica era odata o fetisoara care aude dimineata o goarna (fetisoara eram eu) se da jos din pat, se spala pe dinti...just in time to hear the madrichim (adica semi-profi) urland din toti rarunchii, plamanii si rinichii "Toata lumea afara la incalzire! Nu ma intereseaza ca sunteti in pijamale" Si a fost trantita usa camerei, si am iesit cu totii din pat: si a fost Army Day.
Ma, Army Day asta n-a fost o experienta asa de tragica. Asta bineinteles daca nu pui la socoteala urlaturile, promisiunile conforma carora primeai pedepse aspre si groaznice daca n-ascultai, flotarile, genoflexiunile. Dar trecand peste toate aceste mici detalii, la Army Day am facut cele mai traznite lucruri, pe care in mod normal nu le-ai face acasa.
La o adica, zi-mi tu un om normal care alearga prin colace, se taraste prin noroi, face alergare de viteza prin iarba, trece prin niste ochiuri minuscule de sfoara...si toate astea de buna voie. Bineinteles ca n-ai sa gasesti pe cineva care face toate astea acasa, nesilit de nimeni. Hence, pentru asa ceva s-au inventat flotarile.
Si daca stai sa te uiti un pic la inregistrarile din ziua respectiva, la poze, you'll be laughin' your ass off, amintindu-ti de primul joc de cunoastere, cand batand din palme urlai primele doua litere ale unui coleg de echipa. Zi-mi ca nu ti se pare cel putin funny, daca nu de-a dreptul hilar sa urli "CaCa" in gura mare, pentru ca un coechipier a avut nenorocul sa se numeasca "Calin". Si gandeste-te si la Zoli, care va fi strigat "ZoZo" ani buni de-acum incolo din cauza celor doua afurisite de litere. Aaaaa...si mai zi-mi ca nu te umfla rasu' si nu ti scranteste limba-n gura cand faci ca o cioara strigand=o pe Cristina..."CrCr"!
P.S. : Si..ca sa stie toata lumea, pepenele rosu se cheama "HARBUZ" nu "LUBENITA" >:p
Si a fost Army Day...
marți, 14 august 2007
Holiday(s), days, days, days
Bonjurica, bonjurica. Iaca a hotarat Bruce Almighty ca eu sa ma intorc pe meleagurile mele, care nu-s nici macar natale si sa va impui voua capu' cu tot felu' de povestioare de prin vacante :p.
Therefore, voi incepe prin a va povesti cum am descoperit ca nu pot fi sotie de rabin. ;))
He, he heeeeee...copiii mei...se facea ca eram o data ca niciodata (si cand spun "niciodata", I mean it) la Cristian, intr-o tabara care isi tot propune de cativa ani incoace sa fie challenging pentru mintile sarmanilor copii care se vad aprobati. (culmea e ca si reuseste ce-si propune)
Si in aceasta mirobolanta tabara, intr-o zi cu soare, eu am nimerit in grupa care avea drept task sa se comporte o zi intreaga ca si cum ar fi fost evrei hasidici. Tipii astia se cred tare misto, dar in realitate se agata de niste fanatisme religioase care (Slava Domnului) nu sunt trecute nicaieri prin Biblie.
Asadar..ce-am avut noi de facut? am avut de stat la intreaga rugaciune de dimineata..care ca dimensiune temporala se potriveste definitiei mele de "al naibii de lung", la intreaga rugaciune de dupa amiaza (tot din categoria "al naibii de lung"), sa spunem binecuvantare pentru orice firmitura de aliment de pe masa (ai cuvantul meu de onoare, draga cititor, ca-ti piere si ultima urma de pofta) si acum....partea care mi-a placut cel mai mult..sa ascultam povesti.
Povestile chiar erau haioase, iar unele dintre ele chiar aveau acoperire in ce se intampla in viata cotidiana. take this one for example: (e doar haioasa:D)
"A fost o data un om care avea marfa interzisa si vroia s-o treaca de vama. Si-a mai fost, in aceeasi data, un rabin care n-avea pasaport si tot vroia sa treaca de vama.
Acesti doi oameni s-or intalnit intamplator (cum se-ntampla toate lucrurile bune) la vama, iar nenea cu marfa interzisa ii cere ajutorul rabinului:
"Mai, tu esti un nene misto si tie iti da voie lumea sa treci fara sa te intrebe, poti sa ma ajuti sa trec marfa asta ilegala de granita?"
"Bineinteles, fiul meu." zice Rabbi zambind.
"Cum?"
"Spunand adevarul."
"WTF?"
"Uite" zise Rabbi" incarca marfa la mine in caruta si-ai sa vezi ca o trec de vama zicand adevarul. ridica omu' din umeri, ii da marfa... In sfarsit, vine vamesul.
"Rabbi, pasaport ai?"
Rabbi zice, "Nu"
"Da' marfa interzisa? "
Rabbi raspunde, facand cu ochiul "O gramaaaaada"
Vamesul zambeste si-l lasa pe Rabbi sa treaca"
THE END
Until Further "Tales from the Cryptkeeper"...DON'T FORGET TO TELL THE TRUTH. ;) might help.
TO BE CONTINUED....
Therefore, voi incepe prin a va povesti cum am descoperit ca nu pot fi sotie de rabin. ;))
He, he heeeeee...copiii mei...se facea ca eram o data ca niciodata (si cand spun "niciodata", I mean it) la Cristian, intr-o tabara care isi tot propune de cativa ani incoace sa fie challenging pentru mintile sarmanilor copii care se vad aprobati. (culmea e ca si reuseste ce-si propune)
Si in aceasta mirobolanta tabara, intr-o zi cu soare, eu am nimerit in grupa care avea drept task sa se comporte o zi intreaga ca si cum ar fi fost evrei hasidici. Tipii astia se cred tare misto, dar in realitate se agata de niste fanatisme religioase care (Slava Domnului) nu sunt trecute nicaieri prin Biblie.
Asadar..ce-am avut noi de facut? am avut de stat la intreaga rugaciune de dimineata..care ca dimensiune temporala se potriveste definitiei mele de "al naibii de lung", la intreaga rugaciune de dupa amiaza (tot din categoria "al naibii de lung"), sa spunem binecuvantare pentru orice firmitura de aliment de pe masa (ai cuvantul meu de onoare, draga cititor, ca-ti piere si ultima urma de pofta) si acum....partea care mi-a placut cel mai mult..sa ascultam povesti.
Povestile chiar erau haioase, iar unele dintre ele chiar aveau acoperire in ce se intampla in viata cotidiana. take this one for example: (e doar haioasa:D)
"A fost o data un om care avea marfa interzisa si vroia s-o treaca de vama. Si-a mai fost, in aceeasi data, un rabin care n-avea pasaport si tot vroia sa treaca de vama.
Acesti doi oameni s-or intalnit intamplator (cum se-ntampla toate lucrurile bune) la vama, iar nenea cu marfa interzisa ii cere ajutorul rabinului:
"Mai, tu esti un nene misto si tie iti da voie lumea sa treci fara sa te intrebe, poti sa ma ajuti sa trec marfa asta ilegala de granita?"
"Bineinteles, fiul meu." zice Rabbi zambind.
"Cum?"
"Spunand adevarul."
"WTF?"
"Uite" zise Rabbi" incarca marfa la mine in caruta si-ai sa vezi ca o trec de vama zicand adevarul. ridica omu' din umeri, ii da marfa... In sfarsit, vine vamesul.
"Rabbi, pasaport ai?"
Rabbi zice, "Nu"
"Da' marfa interzisa? "
Rabbi raspunde, facand cu ochiul "O gramaaaaada"
Vamesul zambeste si-l lasa pe Rabbi sa treaca"
THE END
Until Further "Tales from the Cryptkeeper"...DON'T FORGET TO TELL THE TRUTH. ;) might help.
TO BE CONTINUED....
Kaboom!
Asta e 100% mana sortii. Fortuna, Fate, sau cum mai binevoiesti mataluta s-o denumesti. Acum 10 minute ma batea un gand macabru sa apas magicul buton pe care scrie "Delete" si cu aceasta operatiune sa curm drastic si crud soarta movului meu blog. Dar iata, ca acum 9 minute (adica un minut mai tarziu de la strabaterea impulsului ucigas) am primit un mail, in care locuia un comment la anticul meu "Post pentru Di". Si comentul asta suna cam asa "Contiunua blogu' ce faci? Te lasi pe o coada de desht? " Bottomline...numa post-uri o sa vedeti de azi inainte in fata ochilor :p
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
