luni, 20 august 2007

6:00 antemeridian

"Steeeeeeeeeef, eu plec acasa"
"Care, ba? Unde pleci? Stai ca vine toata lumea cu tine"
"Las'ma domne'n pace..ma descurc si singura. see ya!"
Si pleaca...domnisoara care se credea la momentul respectiv destul de puternica sa infrunte orasul la 6 dimineata, pleaca. Deschide usa sufrageriei, care la ora aceea suparator de matinala nu si-a gasit nimic mai bun de facut decat sa scartaie. Apoi incet, incet, apasand cu un fel de emotie, c-un fel de frica si c-un zambet clanta aceea aurie si plina de amprente a usii din hol, nimereste in scara blocului- care miroase a mucegai, a tigari ude si a tencuiala proaspat zvarlita pe pereti.

Inca vreo 100 de pasi, iar orasul incepe sa spuna povesti. "Vezi tu, eu imi spun povestile numai in orele in care oamenii isi zambesc, isi dau mana, cad unul in bratele celuilalt, se uita la ceas, isi examineaza manseta camasii si marginea de la pantof sau se gandesc la carliontul acela nebun care nu vrea cu niciun chip sa ramana acolo unde-l pune pieptanul. Uita-te, uita-teeee la oamenii aia care traverseaza..."


Un cuplu-paietat, numai in matasuri si brocart-tinandu-se fortat de mana, facea risipa de inspiratii si respiratii, tipand in soapta, in auzul si-n vazul tuturor celor trei cetateni care mergeau linistiti spre servici.
"Ti-am zis sa nu pleci cu camasa ne-calcata.Of..."
"Lasa draga, n-a vazut nimeni."
"Eii...da. Stii tu.."
"Da' de unde stii tu c-a vazut?"
"Da' daca a vazut?"
"Poate si-a inchipuit ca e de la stat pe scaun aiurea. Ei..si tu acuma..." Si o saruta pe varful nasului, dandu-si ostentativ ochii peste cap.



Doua carciumi mai incolo, un grup de oameni o fixeaza pe domnisoara proaspat plecata de langa Stef. Da,da, domnisoara aceea care a luat in piept orasul, dimineata la 6. Tiii..ce-a trecut timp, e deja 6 si-un sfert....Uite la oamenii aia multi. Hi, hi..parca-s turisti, numai ca-n loc de rucsacuri au posete, si-n loc de adidasi au pantofi cu toc. O examineaza pe domnisoara asta mai ceva ca un medic; de sus pana jos, de jos pana sus si pe toate diagonalele pe care le gasesc acestui corp putin osos.
"Hm! Pare obosita...Poate e o..."
"Nu,nu,nu, e prea cuminte. "
"Ei si? Iepurele sare de unde nu te-astepti..."Multi multi ochi o examineaza si mai atent in timp ce trece pe langa ei. Ea le zambeste si multi lasa ochii in pamant. Uuuuuita-te ce dragut..baietasul ala mic, da..ala cu pistrui s-a inrosit. Pana sa treaca ea era sfarsit...obosit cum nimeni n-a mai fost demult si-acum zici ca e-n stare de alerta.


Centrul orasului e urat. Nu-i gri, e chiar colorat pentru asa o dimineata innorata si cu chef de ploaie. Dar e gol. Si zboara o punga de plastic cu iz de cliseu. Cam asa cum zboara in desenele animate.


Pe deal tot nu-i nimeni. Dar aici e mai frumos. Aici imi canta pasarile la ureche, si pisicile fosnesc frunzele din copaci. Pana si cainii par sa se bucure ca ajung acasa, uite-i cum se rostogolesc pe spate. Si-mi vine si mie chef sa cant...
" Every street you walk on
I leave tearstains on the ground
Following the guy
I didn't even want around"

ah...
"Bonita mañana bonito lugar
Bonita la cama qué bien se ve el mar
Bonito es el día
Y acaba de empezar
Bonita la vida"

Uite cat e ceasul..e deja 7. Nu mai e dimineata.
"El teléfono suena,
Mi pana se queja
La cosa va mal,
La vida le pesa
Se perdió el amor,
Se acabó la fiesta
La vida es un chiste con triste final
El futuro no existe pero yo le digo... Bonito todo me parece bonito "

Uita-te si tu!...

Un comentariu:

Stef spunea...

wai...e super fain...(cam atat pot sa zic..defapt sa tastez dupa 3 zile nedormite si petrecute la soso)