marți, 20 noiembrie 2007

vineri, 7 septembrie 2007

Good bye, Blue Sky.

Purple-Mirrors isi ia adio de la cititorii fideli si va multumeste ca l-ati vizitat. Si-a propus sa spuna of-uri, sa va faca sa radeti, sa va aduca un zambet mic pe buze..Sper ca a reusit.


Purple-Mirrors se va intoarce insa, fara host, cu putin noroc intr-un format pe care il voi fi creat eu de la un capat la altul.


The Purple Ruler of GiglyLand.

miercuri, 5 septembrie 2007

Bun venit in Romanica!

Datorita limbajului licentios, autorul si-a pemris retragerea ultimului post. Va multumim pentru intelegere.
Gigly Puff

Welcome to Scotland!

In pelerinajele din vara asta, am facut bine si-am nimerit prin Scotia; in Edinburgh mai exact. Hotarata sa ignor toate zvonurile despre mama lor de zgarie-branza (adica zgarciti), mi-am tot zis ca o sa petrec niste"zile minunate" in capitala scotiana.

O data ajunsa in oras, a trebuit sa ma plimb o ora jumate ca sa gasesc pe Domnu' Hotel Point. Intoarce-te, mergi inainte, fa la stanga, fa la dreapta si loveste-te cat poti de tare de zambete inghetate si mai rarut si de zambete adevarate (asta insa numai pe masura ce deja saracii oameni te-au vazut a 3-a oara in ziua respectiva- si numai din vina lor...cine i-a oprit sa-ti raspunda la intrebari?)


Dar iata...ca se contureaza in zare minunatia de hotel Point. Waaaaait a minute? Unde-i cladirea aia frumoasa cu arhitectura medievala complicata si aparent primitoare? In locul ei, dragilor, trona ca un pitbull obosit si batran una bucata bloc (asa..cam ca toate blocurile) inegrit de vreme, poate si ars la un moment dat. In fine...poate inauntru e mai bine. Aiurea, receptie ca toate receptiile, plictisitoare si c-o tanti zambareata la birou.

Tanti asta zambareata nu stia sa dea decat vesti proaste. La 10 dimineata ne-a zis ca NU putem intra in camera ca nu e gata. "Could you please take a stroll untill 2 o'clock? It'll be ready by that time" I-auzi... Plec, cu pliantul in mana si cu ochii mari. Ma plimb deci 4 ore prin Edinburgh (orasul e superb, revin cu poze) prin frig cumplit, cu vant la pachet.

La 2 ma intorc si-mi tranteste alta poanta. "Ca nu-i 120 de lire cum e scris pe net, e 240 de lire de fapt." 30 de minute tot discutam noi amiabil si-n contradictoriu, timp in care tanti o tine pe-a ei ca nu poate cobora pretul, si eu pe-a mea, ca n-am de un' sa-i dau atata. In minutul 31 se intoarce cu o camera de 80 de lire pe noapte.(adica 160 de lire pentru 2 nopti :D ) "Vezi ma, ca se poate?"

Ma sui deci in camera, la etajul unu. Numai ca liftul fusese pesemne chemat de cineva care s-a plictisit sa astepte, pentru ca inainte de a ma duce la etajul unu m-a dus la etajul 2 unde evident nu s-a urcat nimeni. Ajung intr-un final in camera si ma socheaza albul. Un alb din ala albastrui, si cam ciudat; ca de spital. Cu mobila neagra, austera si colturasa plasata astfel incat sa te lovesti de ea oricum te-ai misca prin camera. Asta e, macar e curata camera. Da-i cam frig.

Cobor la receptie si-o rog pe aia sa-mi dea aerul conditionat mai incet. Tanti contrariata...
"Da' n-aveti aer conditionat"
"Nu zau...da' ce Doamne iarta-ma sufla de 5 grade la mine-n camera?"
"Ventilatoru' "
"Il opriti, va rog?" casca tanti ochii la mine si face cum ii spun.
Intorcandu-ma in camera m-apuc de cautat caloriferul...alta aventura. Cobor iar la receptie si intreb unde-i aparatu' de-ncalzit.Tanti cu alt zambet pe buze imi spune ca e in spatele canapelei.

Inapoi in camera, descopar ca don'soara canapea nu putea fi altfel decat masiva din moment ce trebuia mutata din fata foitei de aluminiu care-si spune calorifer. Mut canapeaua, raman c-un picior in mana. Ma razbun pe calorifer si-l setez la 30 de grade. Canapeaua de piele se incalzeste si..literally stinks. Asa ca ma indrept ca orice om normal spre geam sa-l deschid ca sa descopar ca matahala de geam din tavan pana-n podea e etans-nu se-nchide, nu se deschide. Fuga la receptie sa-mi dea drumu la ventilator.

Iar in camera, ma uit mai bine si la geam nici nu erau perdele, ci o usa neagra si grea din Dumnezeu stie ce fel de material ca trebuia impinsa si cu maini si cu picioare daca vroiai s-o muti din loc. Vine si momentul sa fac dus...baia OK. Insa dusul..o busola mica la mama naibii-n praznic in tavan cu o rozeta jos pentru reglat temperatura. Reglam frumos, da apa nu se incalzea. Mai rotim rozeta...si pe masura ce temperatura apei devenea suportabila, presiunea ei se facea incet incet criminala. (Faceai podu' invonluntar daca vroiai sa te speli si pe cap)

Dus; episodul no 2: Cauta phoenul.
10 minute am cautat intr-o camera mica de hotel un aparat care usuca parul. L-am gasit intr-un final intr-un sertar pus cumva vis-a-vis de geam, asa incat sa nu-l vezi decat daca stai efectiv in fata lui, cu privirea perpendiculara pe incuietoarea obiectului.Merge..Slava Domnului. A doua zi dimineata s-a suparat si nu mergea decat 10 secunde cu pauza.

Welcome to Scotland, indeed!

vineri, 24 august 2007

Fourty Shades of Green

'The Holly Green, the Ivy Green, The prettiest picture you've ever seen' ...wooooi, nene, ce de verde. Uite ma..si iarba si copaci. Vorbesc de parca as veni din Tara Minunilor din spatele oglinzii, cu iarba parjolita si soare vesnic portocaliu si dureros de arzator.


Dar culmea, eu chiar de-acolo vin. Vin din tara unde aerul nu coboara niciodata sub 38 de grade, unde soarele arde si parjoleste, nu unde mangaie si face frunzele sa luceasca. Da...scriu din Irlanda acum, iar primul impact asupra subconstientului meu a fost, sa zicem, dintre cele mai naturale, dintre cele mai barbare si elementare pe care le poate avea un stimul asupra simturilor mele: 'Ba nene, ce de verde'


Dar nu e numai verdele...e o intreaga istorie in zambetul fiecarui om, in zambetul tuturor strainilor care iti zambesc, e amabilitatea care se citeste pe figura fiecarei fiinte pe care o vezi. Si limba...limba suna de parca ar fi fost scrisa ca sa sune amabil, de parca ar fi fost..designed to be performed with a smile.


Si trebuie sa vezi, asta e musai, trebuie sa vezi copacii acoperiti de muschi, de liane lemnoase, de iedera, cu scorburi mici care parca sunt scosi din legendele cu zane si spiridusi.
Urmatoarea reactie e starea de veghe. Atentie sporita. Cum de ce? Poate totusi iese spiridusul cu urechi tuguiate si vesta dintr-un brocart verde din scorbura aia mica si trebuie sa am aparatul pregatit, nu? ;)

P.S. In post-urile urmatoare voi avea si poze. Va astept la rubrica 'Cu Sony prin lume' (cred ca voi face cat de curand un rebranding;acum ma joc cu un Phillips:D )

luni, 20 august 2007

6:00 antemeridian

"Steeeeeeeeeef, eu plec acasa"
"Care, ba? Unde pleci? Stai ca vine toata lumea cu tine"
"Las'ma domne'n pace..ma descurc si singura. see ya!"
Si pleaca...domnisoara care se credea la momentul respectiv destul de puternica sa infrunte orasul la 6 dimineata, pleaca. Deschide usa sufrageriei, care la ora aceea suparator de matinala nu si-a gasit nimic mai bun de facut decat sa scartaie. Apoi incet, incet, apasand cu un fel de emotie, c-un fel de frica si c-un zambet clanta aceea aurie si plina de amprente a usii din hol, nimereste in scara blocului- care miroase a mucegai, a tigari ude si a tencuiala proaspat zvarlita pe pereti.

Inca vreo 100 de pasi, iar orasul incepe sa spuna povesti. "Vezi tu, eu imi spun povestile numai in orele in care oamenii isi zambesc, isi dau mana, cad unul in bratele celuilalt, se uita la ceas, isi examineaza manseta camasii si marginea de la pantof sau se gandesc la carliontul acela nebun care nu vrea cu niciun chip sa ramana acolo unde-l pune pieptanul. Uita-te, uita-teeee la oamenii aia care traverseaza..."


Un cuplu-paietat, numai in matasuri si brocart-tinandu-se fortat de mana, facea risipa de inspiratii si respiratii, tipand in soapta, in auzul si-n vazul tuturor celor trei cetateni care mergeau linistiti spre servici.
"Ti-am zis sa nu pleci cu camasa ne-calcata.Of..."
"Lasa draga, n-a vazut nimeni."
"Eii...da. Stii tu.."
"Da' de unde stii tu c-a vazut?"
"Da' daca a vazut?"
"Poate si-a inchipuit ca e de la stat pe scaun aiurea. Ei..si tu acuma..." Si o saruta pe varful nasului, dandu-si ostentativ ochii peste cap.



Doua carciumi mai incolo, un grup de oameni o fixeaza pe domnisoara proaspat plecata de langa Stef. Da,da, domnisoara aceea care a luat in piept orasul, dimineata la 6. Tiii..ce-a trecut timp, e deja 6 si-un sfert....Uite la oamenii aia multi. Hi, hi..parca-s turisti, numai ca-n loc de rucsacuri au posete, si-n loc de adidasi au pantofi cu toc. O examineaza pe domnisoara asta mai ceva ca un medic; de sus pana jos, de jos pana sus si pe toate diagonalele pe care le gasesc acestui corp putin osos.
"Hm! Pare obosita...Poate e o..."
"Nu,nu,nu, e prea cuminte. "
"Ei si? Iepurele sare de unde nu te-astepti..."Multi multi ochi o examineaza si mai atent in timp ce trece pe langa ei. Ea le zambeste si multi lasa ochii in pamant. Uuuuuita-te ce dragut..baietasul ala mic, da..ala cu pistrui s-a inrosit. Pana sa treaca ea era sfarsit...obosit cum nimeni n-a mai fost demult si-acum zici ca e-n stare de alerta.


Centrul orasului e urat. Nu-i gri, e chiar colorat pentru asa o dimineata innorata si cu chef de ploaie. Dar e gol. Si zboara o punga de plastic cu iz de cliseu. Cam asa cum zboara in desenele animate.


Pe deal tot nu-i nimeni. Dar aici e mai frumos. Aici imi canta pasarile la ureche, si pisicile fosnesc frunzele din copaci. Pana si cainii par sa se bucure ca ajung acasa, uite-i cum se rostogolesc pe spate. Si-mi vine si mie chef sa cant...
" Every street you walk on
I leave tearstains on the ground
Following the guy
I didn't even want around"

ah...
"Bonita mañana bonito lugar
Bonita la cama qué bien se ve el mar
Bonito es el día
Y acaba de empezar
Bonita la vida"

Uite cat e ceasul..e deja 7. Nu mai e dimineata.
"El teléfono suena,
Mi pana se queja
La cosa va mal,
La vida le pesa
Se perdió el amor,
Se acabó la fiesta
La vida es un chiste con triste final
El futuro no existe pero yo le digo... Bonito todo me parece bonito "

Uita-te si tu!...

joi, 16 august 2007

Holiday(s), days, days, days . again.

Amu cica era odata o fetisoara care aude dimineata o goarna (fetisoara eram eu) se da jos din pat, se spala pe dinti...just in time to hear the madrichim (adica semi-profi) urland din toti rarunchii, plamanii si rinichii "Toata lumea afara la incalzire! Nu ma intereseaza ca sunteti in pijamale" Si a fost trantita usa camerei, si am iesit cu totii din pat: si a fost Army Day.

Ma, Army Day asta n-a fost o experienta asa de tragica. Asta bineinteles daca nu pui la socoteala urlaturile, promisiunile conforma carora primeai pedepse aspre si groaznice daca n-ascultai, flotarile, genoflexiunile. Dar trecand peste toate aceste mici detalii, la Army Day am facut cele mai traznite lucruri, pe care in mod normal nu le-ai face acasa.

La o adica, zi-mi tu un om normal care alearga prin colace, se taraste prin noroi, face alergare de viteza prin iarba, trece prin niste ochiuri minuscule de sfoara...si toate astea de buna voie. Bineinteles ca n-ai sa gasesti pe cineva care face toate astea acasa, nesilit de nimeni. Hence, pentru asa ceva s-au inventat flotarile.

Si daca stai sa te uiti un pic la inregistrarile din ziua respectiva, la poze, you'll be laughin' your ass off, amintindu-ti de primul joc de cunoastere, cand batand din palme urlai primele doua litere ale unui coleg de echipa. Zi-mi ca nu ti se pare cel putin funny, daca nu de-a dreptul hilar sa urli "CaCa" in gura mare, pentru ca un coechipier a avut nenorocul sa se numeasca "Calin". Si gandeste-te si la Zoli, care va fi strigat "ZoZo" ani buni de-acum incolo din cauza celor doua afurisite de litere. Aaaaa...si mai zi-mi ca nu te umfla rasu' si nu ti scranteste limba-n gura cand faci ca o cioara strigand=o pe Cristina..."CrCr"!


P.S. : Si..ca sa stie toata lumea, pepenele rosu se cheama "HARBUZ" nu "LUBENITA" >:p

Si a fost Army Day...

marți, 14 august 2007




I thought I taw a puttycaaaaaat! Chhhh















Up up and awaaaaaaaay!
(in traducere libera, "Army Day" )

Holiday(s), days, days, days

Bonjurica, bonjurica. Iaca a hotarat Bruce Almighty ca eu sa ma intorc pe meleagurile mele, care nu-s nici macar natale si sa va impui voua capu' cu tot felu' de povestioare de prin vacante :p.
Therefore, voi incepe prin a va povesti cum am descoperit ca nu pot fi sotie de rabin. ;))
He, he heeeeee...copiii mei...se facea ca eram o data ca niciodata (si cand spun "niciodata", I mean it) la Cristian, intr-o tabara care isi tot propune de cativa ani incoace sa fie challenging pentru mintile sarmanilor copii care se vad aprobati. (culmea e ca si reuseste ce-si propune)
Si in aceasta mirobolanta tabara, intr-o zi cu soare, eu am nimerit in grupa care avea drept task sa se comporte o zi intreaga ca si cum ar fi fost evrei hasidici. Tipii astia se cred tare misto, dar in realitate se agata de niste fanatisme religioase care (Slava Domnului) nu sunt trecute nicaieri prin Biblie.
Asadar..ce-am avut noi de facut? am avut de stat la intreaga rugaciune de dimineata..care ca dimensiune temporala se potriveste definitiei mele de "al naibii de lung", la intreaga rugaciune de dupa amiaza (tot din categoria "al naibii de lung"), sa spunem binecuvantare pentru orice firmitura de aliment de pe masa (ai cuvantul meu de onoare, draga cititor, ca-ti piere si ultima urma de pofta) si acum....partea care mi-a placut cel mai mult..sa ascultam povesti.
Povestile chiar erau haioase, iar unele dintre ele chiar aveau acoperire in ce se intampla in viata cotidiana. take this one for example: (e doar haioasa:D)
"A fost o data un om care avea marfa interzisa si vroia s-o treaca de vama. Si-a mai fost, in aceeasi data, un rabin care n-avea pasaport si tot vroia sa treaca de vama.
Acesti doi oameni s-or intalnit intamplator (cum se-ntampla toate lucrurile bune) la vama, iar nenea cu marfa interzisa ii cere ajutorul rabinului:
"Mai, tu esti un nene misto si tie iti da voie lumea sa treci fara sa te intrebe, poti sa ma ajuti sa trec marfa asta ilegala de granita?"
"Bineinteles, fiul meu." zice Rabbi zambind.
"Cum?"
"Spunand adevarul."
"WTF?"
"Uite" zise Rabbi" incarca marfa la mine in caruta si-ai sa vezi ca o trec de vama zicand adevarul. ridica omu' din umeri, ii da marfa... In sfarsit, vine vamesul.
"Rabbi, pasaport ai?"
Rabbi zice, "Nu"
"Da' marfa interzisa? "
Rabbi raspunde, facand cu ochiul "O gramaaaaada"
Vamesul zambeste si-l lasa pe Rabbi sa treaca"
THE END

Until Further "Tales from the Cryptkeeper"...DON'T FORGET TO TELL THE TRUTH. ;) might help.
TO BE CONTINUED....

Kaboom!

Asta e 100% mana sortii. Fortuna, Fate, sau cum mai binevoiesti mataluta s-o denumesti. Acum 10 minute ma batea un gand macabru sa apas magicul buton pe care scrie "Delete" si cu aceasta operatiune sa curm drastic si crud soarta movului meu blog. Dar iata, ca acum 9 minute (adica un minut mai tarziu de la strabaterea impulsului ucigas) am primit un mail, in care locuia un comment la anticul meu "Post pentru Di". Si comentul asta suna cam asa "Contiunua blogu' ce faci? Te lasi pe o coada de desht? " Bottomline...numa post-uri o sa vedeti de azi inainte in fata ochilor :p

joi, 5 iulie 2007

Post pentru Diana


Din nou, pentru ca am promis si pentru ca sunt o pseudo-bloggerita care se tine de cuvant, postul care urmeaza ii va fi dedicat Dianei. De ce? Pai..m-a rugat si in mod normal nu i-as fi facut publicitate in halul asta, daca n-ar fi fost singura care s-a oprit si la povestea din Bedtime.>:P
Si mi-a facut si cronicutza.:P
dyanna: mm...vreau si eu sa-ti spun k povestioarele de pe blog sunt ff mishto
dyanna: e dragutza...neobisnuita ce-i drept..putin greoaie de citit
dyanna: aa...dak tot te-am laudat...sa scrii candva ceva pt mine..nu a facut nimeni niciodata asa ceva
^
Ea e Di. (adica Diana)
For further information please ask personally by leaving a comment.

luni, 2 iulie 2007

What the heck is wrong with hi5?

Yeah..I frankly think I could say that again with as much anger as the first time. Like..this evenin' I log in like every teen addict and find that hi5 is written in Romanian. Bullshit!
1: It sounds crappy.
2: I can't find anything I need, my scrapbook, my gallery and all
3: It sounds crappy again.
4: It sounds as if the "hi5 team" is out there ot make fun of ya.


WHAT THE HECK?
Are they planning to do to hi5 what they did to cartoon network? What's hi5's fault anyways?

sâmbătă, 30 iunie 2007

Number 23

Cos only lately I decided to spend some time and drink some (too much) Coke in front of a PC screen, watchin' a movie, I said "Hey, dudette, get somethin' useful outta this" And so PseudoCinemateca apeeared. I'm gonna talk 'bout (duuuh!) movies, the ones I loved, the ones I liked, the ones I've hated and the ones I've..damnit I've run out of feelings 2wards movies.

P.S: Any of the reviews is not to be taken 100% seriously for the opinions are fairly personal and the layout does not cover all the points. Only the ones I could still remember after 24 hours.


Now, my first movie to get a short review will be ze lucky "Number 23"
Full Title: Number 23

PLOT: At first sight, it seems almost chaotic because the main purpose of the way the characters act and manage their lives appears to be messing up your mind. 30 minutes later, one can hardly understand anything, but 31 minutes later it catches a gripping shape. The main character (a dog catcher) becomes the object of a curse based on various implications the number 23 has, only to discover he has created the curse himself. (that's the best part)
Characters: Interesting characters to follow, especially the protagonist whom a new Jim Carrey has embodied almost perfectly. If I were to state an opinion, Carrey played his part correctly without too much talent, making the character somewhat enjoyable. The other characters don't really stand out; they're just there to enhance and reinforce the attitude and profile of the protagonist.
Overall: "Numer 23" is a movie that should be watched. If not for the excellent documentation as far as "23" is concerned, then just for the heck of the experiment, that is seing Carrey playing the tough guy.

Plot: ***** (ingeniously designed)
Characters: *** (not too brilliant)
Audio: **** (well chosen, gorgeous music)
Special Effects: *** (they get fairy-tale like here and here)

Charlotte II

Episode II of the "Wonderful Adventures of Charlotte" begins in Romania.
In June 2007 she spent about 3 weeks in a hotel in Barlad (for those who know, it's the newest in town, fancy-shmancy-3-star hotel) and every time she met me she would give another fearful feedback on how bad the food was, on how she could get no extra soap without payin' for it and on how the elevator would only work 10 mins a day. Cool, ain't it?
As if THAT was not enough, a day before going home, she managed to get indigestion and couldn't get out of bed for the entire day.
Her last exact words about the hotel were "This whole place is a friggin' joke!"
Sooooooooo..at the end of this..I, as citizen of the wondrous place known by the name of Barlad, can only say "Hip Hip Horray!"
FLEOSHC!

joi, 28 iunie 2007

Charlotte I

Since nothing spectacular almost ever happens to me, I feel telling you, guys, 'bout "The Extraordinary Adventures of Charlotte" might be quite worthwhile and exciting. (I think "challenging" may be the right word here, but hey...I'll let you be the judge of that)
Lemme first tell you who the hell Charlotte is. Well, Charlotte is a 70 year old ma'am who is volunteering around the world (she's volunteered in 29 countries since she retired) with Global Volunteers. She's done teaching in Vietnam, taken care of urangutans and chimps in Tanzania, worked with babies in Tutova, helped a family of archaeologists in Costa Rica and joined the army for a month when she was in her 50s.
Now that you've met Charlotte, please let me tell you about her project in India. To begin with, she said she was absofuckinlutely thrilled with all the culture clips, with the Taj Mahal and with the friendliness of most ppl. Anyways, the project she was takin' part in was organized by Earth Watch and it consisted of gathering all the information a team could get about a holliday (somehow resemblin' Iom Kippur. Friends know why.) when ppl HAD TO feel sorry for their sins.
Thing was...these guys had to perform all sorts of unusual tasks while feeling sorry for their mistakes..like..walking on hot coals, hanging themselves by their feet above a raging fire... However, the most freaky show, our dear Charlotte had to face, was a mass of people literally running through the desert with a 5 year-old girl in a pillow case;those people were part of a tribe which still believed in human sacrifice.
The horrendousness of the happening was terribly increased as one man tried to save the girl from being fiercely murdered; he ended up beaten to death, sacrificed instead of the little girl.

De la tembelizor

Patrate, cerculete cu numere de 2 cifre inscrise nonsalant in ele (12, 16, 18) pretind ca actioneaza impotriva violentei si a sexualitatii nepotrivite pentru anumite categorii de varsta.
Dar, Da, sexul e publicitate. Sexul *vinde* publicitate si *face* publicitate.La fel si "bataile si impuscaturile". Si presupun ca tu, dragul meu cititor, eventual amator de uitat (a se citi "zgait" sau "holbat" ) la cutia ceea cu ecran la capatul tubului catodic, nu ti-ai pus niciodata intrebarea "de ce atat de multe 'showuri' contin *expresii licentioase*, *nuditate*" si alta traznai de felul acesta pompos si bombastic formulate astfel incat sa sune din coada cat de tare pot si sa dea impresia ca poporul e pazit cu strasnicie de orice ar insemna "profanarea puritatii de altfel naturale a omului"(tare ciudat si cliseul asta...e plin de pleonasme).
Asa-i ca doar reclama la emisiunea Laurei Andresan (parca asa o cheama) ti-a atras atentia, ca atunci cand dormeau ai tai ai deschis macar o data televizorul sa vezi ce orgie violenta se intampla in spatele BMW-ului politistilor de la sectiile obscure de politie din filmele americane, sa vezi ce mai fac fetele? Si nu te deranjeaza?
Vrei sa spui ca nu te deranjeaza ca primatele astea mai evoluate (aka "oameni") nu reusesc sa se exprime decat prin sex si violenta? Vrei sa spui ca nu te deranjeaza ca la fiecare 10 minute de emisiune mai apare cat o piesa de lenjerie intima cu purtatorul la vedere? Sustii ca nu e o problema ca mai bine de 50% din ce vezi pe ecran e vulgar?
Atunci te lasam sa involuezi.


P.S. Nu se militeaza pentru excluderea totala a ceea ce este general recunoscut drept "sexy" sau "atragator" din punct de vedere fizic. Se pune doar un punctisor pe "i" in ceea ce priveste vulgaritatea, caci aceasta este reala problema.

A big "WTF"

Amu cica se duce Alexandra la un supermarket sa-si cumpere baterii si dupa 10 minute de alergat prin magazin, face uimitoarea descoperire ca nu sunt baterii decat la ghiseul cu tanti care incasa finantele de la oamenii care si-or umplut carucioarele("ghiseu" e politicos, aia era tejghea in toata regula) .

S'good! Dar Alexandra iese din magazin si de-a stanga si de-a dreapta erau doi cersetori, un nene si o tanti (alta decat cea de la *tejghea*) care ghici ce faceau. In fine, imi fac datoria de om bun si responsabil care aspira la un locsor "acolo unde curge lapte si miere si-s cainii cu colaci in coada", iar nenea cersetor zambeste cald, ca si cum m-ar cunoaste de-o viata.

I freak out, obviously si asta n-ar fi o tragedie, daca 30 de secunde mai tarziu nu m-as fi trezit vorbind cu acest beggar despre Shakespeare(informatiile sunt verificate), despre sentimente, despre talent, despre tehnici compozitionale, tehnici persuasive si de manipulare.

And this is the time when I say...WTF?

miercuri, 27 iunie 2007

Purple Photo Gallery






No it don't mean a thing if it ain't got that swing!
(Louis Armstrong)

















I feel purple, the Princess said.







Tell me life is beautiful!













I passed by your grave today. You looked so peaceful with nothing to say. (Copyright. 10x Ada :D!











Need you say any more words?



Fun Facts about Purple

*Purple is the paradoxical combination between soothing blue and hot red. A very good friend of mine used to say (and hopefully still uses to, altfel imi pierd credibilitatea) that purple is the apparently impossible mixture of what appear to be totally opposite elements: water and fire.
*People who like purple have quite an obvious tendency to be powerful, and sophisticated.
`quote` "Those who are attracted to this royal color are typically dramatic, spiritual, intuitive, inspirational in beauty and art, protective"
*The word, purple comes from the Middle English word purple which originates from the Latin purpura.
*The first recorded use of the word purple in English was in the year 975 AD.

Please Welcome the attempt :D

Ia te uita cine a reusit sa nimereasca prin bloggaraia aparuta dupa blogspot...Alex. Sau Gigly. Sau Uzzy. Sau Suvite Decolate. Sau Freza Aerodinamica. Adica eu. :>
S'good. Si-acuma parca va aud. "Mmmkay, dudette, ne-am prins ca faci pseudo-blogging (mai am de mancat niste php pe paine pana sa renunt la titulatura de "pseudo-blogging") dar ce-o sa ne-arati in marele blog? Well, sa vedeti.. (acum fac fix ca un copilas de prin scoala primara care habar n-are ce sa raspunda) o sa va arat niste povestioare (creatii proprii), eventual niste reflectii pe teme dintre cele mai diverse (I've heard that it's politically correct not to warn the reader that it's gonna be boring, asa ca va pacalesc si eu ca o sa fie..hmm..exciting?), fotografii (tot creatii proprii :D) si iarasi fotografii (dar nu creatii proprii). Cand intervin schimbari..you shall notice >:)

P.S. Dear fellow bloggers, pray don't be too harsh on this blog. It belongs to a *beginner* (nu gasesc blestematia ceea de underline, de-aia folosesc stelute. Incepator, ce sa-i faci? :P )

Hammy
Pentru ca am promis si pentru ca sunt o pseudo bloggerita care se tine de cuvant (se tine cu indarjire, agatandu-se eroic :D) randurile urmatoare vor fi despre porecla "Hammy" pe care o posed cu mandrie de cateva luni bune si pe care am uitat sa o mentione in nickname roll-ul de la inceput.

Asa deci..totul a inceput acum multa vreme dupa ce niste buni amici (a se citi "Liviu si Paul" sau "Zizuzu si Zookey") au vazut "Over the Hedge" si au facut cea mai naturala analogie cu putinta:
Hey, Hammy (veverita din "Over the Hedge") face ca trenul dupa ce bea cola sau orice traznaie care contine cofeina. Hmm..:-? (suna cunoscut?) And that's how I got to be Hammy.

P.S. no 1 HI5-ul e de vina pt numele de Zizuzu si Zookey din post. :p
P.S. no 2 Pe aceasta cale le uram succes la bac celor doi ca au nevoie.
Asa deci...dupa cum bine vedeti m-a apucat si pe mine bloggereala. Iar lumea a reactionat (ca doar altceva ce sa faci cand vezi un link albăstrit la un status nevinovat) Dintre cele mai dragute amintim:
pinguinul paranoic: felicitari pt blog
pinguinul paranoic: new bookmark for me
pinguinul paranoic: keep up the good work

Vlad Tofan: uuu....
Vlad Tofan: blog
Vlad Tofan: astept noutati
Vlad Tofan: nu conteaza ca esti novice

Hurry Cane: sa nu zici ca ai blog.

Asta ca sa se vada ca lumea chiar observa pana si o umbra de blog, ca Purple-Mirrors. :>
Drept pentru care ma simt de-a dreptul si de-a strambul indreaptatita sa-mi urez "La mai mare!"
Cu Sony prin lume




Iar asta e Bistrita. Din cate mi-aduc aminte :D

Now, now...aceasta NU este o gradina zoologica. Domnul Strut se afla la o manastire prin Vatra Dornei. If you can imagine...au ajuns, nene, strutii la munte!

Story










What dreams are made of








"Good night, mother" she said with a sigh, rolling tired eyes as she painfully turned her body in the laced sheets.





"Good night, Shirley. And remember, sweety-her mother said sharply-good timber does not grow with ease..."





"The stronger the wind , the stornger the trees." Shirley moaned as she grimaced slightly, taking her first step into her dreamworld. She no longer had to think about tomorrow's piano lessons and Latin composition, she no longer had to be concerned about being always prim and proper, she just had to smile and enjoy her dream.There was no clear outline of anything that surrounded her; the table, the guitar,the empty glass...all blended together as daylight passed.





"Where am I? I said finding myself in the impossibility of not noticing the greenish sea in front of me. It was noisy but not in a way that might have offended my ears but more like some kind of musical harmony that tickled my eardrums. Taking some steps into the sand, burrying my feet into the velvety particles,smashing the air between them I...I didn't feel like some frivolous master of the world but like the embodiment of absolute freedom. The wind was thin and icy and those golden grains of sand would whip my face as hard as they could...and I wouldn't care.My whitish scarf would flutter in a gust of wind, my hands would fiercely soar turning bluish grey from the cold and my hair-without having previously been curled- was now wildly flying towards the four horizons as if desperately trying to leave my scalp forever...and I still wouldn't care.





At some point, my feet stopped letting me leaning on a rocky kerbstone; my head. my hands, my feet, they all ached greatly and yet, I couldn't bring myself to care. All of a sudden, however, I was brutally woken from this impossible idleness of mine: I heard the sand crunching as if under a cat's steps. But THAT was not a cat. That was a man. No, a boy. No, a youngman. I frowned in disgust examining his worn out boots and his face only to discover I looked the same..that is nowhere near charming. Nevertheless, he struck me as being self assured and rather the type of man who would freely use cynical sarcasm just for the sake of doing it...there was some sparkle in his eyes which lead me to this verdict.





He was standing with his back straight, peering at the beach and at the sea. Curious! We was looking my way, though without giving the least sign of noticing my existence, so I dared to come closer. Now, he appeared to be a thin man, with straight dusty-brown hair comfortably reaching his shoulders and porcelain cheeks. A few steps more enabled me to closely gaze at his thin lips, barely coloured in a pale apricot, strained around a cigarette. His eyes were silent and piercing, apparently investigating every single detail; the ghastly grey of his iris was cold but somehow enticing providing a cagey and sly warmth...Seconds later, he made me feel uneasy and carefully observed as he grabbed my inert right hand.





I did not know this man, though it seemed to me that years had passed since we first met. Everything about him seemed so awfully familiar! Some call it "deja-vu". I call it confusion...pleasant confusion" she sighed and lost her gaze miles far in the skyline. "Nanny, oh nanny, will I dream of him again?"





"I cannot possibly know that, sweetheart" the woman shrugged her massive shoulders as she mildly looked at the freshly woken creature.





"Oh, but I want to dream again! I want to! I want to!"





"There, there, honey. You must dress up now. Look, we haven't curled your hair yet and the Latin teacher will be here any minute now"













P.S. This is a story of cliches, of worn out ideas that happen to take over not only our lives, but our dreams too. Therefore, this is why I used the sea (the sea is an archetypal symbol for life) and this is why I have brought in discussion a Latins teacher (symbolizing the old school, the old way of approaching daily problems).