miercuri, 5 septembrie 2007

Welcome to Scotland!

In pelerinajele din vara asta, am facut bine si-am nimerit prin Scotia; in Edinburgh mai exact. Hotarata sa ignor toate zvonurile despre mama lor de zgarie-branza (adica zgarciti), mi-am tot zis ca o sa petrec niste"zile minunate" in capitala scotiana.

O data ajunsa in oras, a trebuit sa ma plimb o ora jumate ca sa gasesc pe Domnu' Hotel Point. Intoarce-te, mergi inainte, fa la stanga, fa la dreapta si loveste-te cat poti de tare de zambete inghetate si mai rarut si de zambete adevarate (asta insa numai pe masura ce deja saracii oameni te-au vazut a 3-a oara in ziua respectiva- si numai din vina lor...cine i-a oprit sa-ti raspunda la intrebari?)


Dar iata...ca se contureaza in zare minunatia de hotel Point. Waaaaait a minute? Unde-i cladirea aia frumoasa cu arhitectura medievala complicata si aparent primitoare? In locul ei, dragilor, trona ca un pitbull obosit si batran una bucata bloc (asa..cam ca toate blocurile) inegrit de vreme, poate si ars la un moment dat. In fine...poate inauntru e mai bine. Aiurea, receptie ca toate receptiile, plictisitoare si c-o tanti zambareata la birou.

Tanti asta zambareata nu stia sa dea decat vesti proaste. La 10 dimineata ne-a zis ca NU putem intra in camera ca nu e gata. "Could you please take a stroll untill 2 o'clock? It'll be ready by that time" I-auzi... Plec, cu pliantul in mana si cu ochii mari. Ma plimb deci 4 ore prin Edinburgh (orasul e superb, revin cu poze) prin frig cumplit, cu vant la pachet.

La 2 ma intorc si-mi tranteste alta poanta. "Ca nu-i 120 de lire cum e scris pe net, e 240 de lire de fapt." 30 de minute tot discutam noi amiabil si-n contradictoriu, timp in care tanti o tine pe-a ei ca nu poate cobora pretul, si eu pe-a mea, ca n-am de un' sa-i dau atata. In minutul 31 se intoarce cu o camera de 80 de lire pe noapte.(adica 160 de lire pentru 2 nopti :D ) "Vezi ma, ca se poate?"

Ma sui deci in camera, la etajul unu. Numai ca liftul fusese pesemne chemat de cineva care s-a plictisit sa astepte, pentru ca inainte de a ma duce la etajul unu m-a dus la etajul 2 unde evident nu s-a urcat nimeni. Ajung intr-un final in camera si ma socheaza albul. Un alb din ala albastrui, si cam ciudat; ca de spital. Cu mobila neagra, austera si colturasa plasata astfel incat sa te lovesti de ea oricum te-ai misca prin camera. Asta e, macar e curata camera. Da-i cam frig.

Cobor la receptie si-o rog pe aia sa-mi dea aerul conditionat mai incet. Tanti contrariata...
"Da' n-aveti aer conditionat"
"Nu zau...da' ce Doamne iarta-ma sufla de 5 grade la mine-n camera?"
"Ventilatoru' "
"Il opriti, va rog?" casca tanti ochii la mine si face cum ii spun.
Intorcandu-ma in camera m-apuc de cautat caloriferul...alta aventura. Cobor iar la receptie si intreb unde-i aparatu' de-ncalzit.Tanti cu alt zambet pe buze imi spune ca e in spatele canapelei.

Inapoi in camera, descopar ca don'soara canapea nu putea fi altfel decat masiva din moment ce trebuia mutata din fata foitei de aluminiu care-si spune calorifer. Mut canapeaua, raman c-un picior in mana. Ma razbun pe calorifer si-l setez la 30 de grade. Canapeaua de piele se incalzeste si..literally stinks. Asa ca ma indrept ca orice om normal spre geam sa-l deschid ca sa descopar ca matahala de geam din tavan pana-n podea e etans-nu se-nchide, nu se deschide. Fuga la receptie sa-mi dea drumu la ventilator.

Iar in camera, ma uit mai bine si la geam nici nu erau perdele, ci o usa neagra si grea din Dumnezeu stie ce fel de material ca trebuia impinsa si cu maini si cu picioare daca vroiai s-o muti din loc. Vine si momentul sa fac dus...baia OK. Insa dusul..o busola mica la mama naibii-n praznic in tavan cu o rozeta jos pentru reglat temperatura. Reglam frumos, da apa nu se incalzea. Mai rotim rozeta...si pe masura ce temperatura apei devenea suportabila, presiunea ei se facea incet incet criminala. (Faceai podu' invonluntar daca vroiai sa te speli si pe cap)

Dus; episodul no 2: Cauta phoenul.
10 minute am cautat intr-o camera mica de hotel un aparat care usuca parul. L-am gasit intr-un final intr-un sertar pus cumva vis-a-vis de geam, asa incat sa nu-l vezi decat daca stai efectiv in fata lui, cu privirea perpendiculara pe incuietoarea obiectului.Merge..Slava Domnului. A doua zi dimineata s-a suparat si nu mergea decat 10 secunde cu pauza.

Welcome to Scotland, indeed!

3 comentarii:

Ariel Constantinof spunea...

Promit ca de acum incolo nu mai zic "ROMANIA!!!" :D

magdutz spunea...

de ce ai cautat tu p-acolo?

Anonim spunea...

doamne! am ras cu lacrimi!!!