Amu cica se duce Alexandra la un supermarket sa-si cumpere baterii si dupa 10 minute de alergat prin magazin, face uimitoarea descoperire ca nu sunt baterii decat la ghiseul cu tanti care incasa finantele de la oamenii care si-or umplut carucioarele("ghiseu" e politicos, aia era tejghea in toata regula) .
S'good! Dar Alexandra iese din magazin si de-a stanga si de-a dreapta erau doi cersetori, un nene si o tanti (alta decat cea de la *tejghea*) care ghici ce faceau. In fine, imi fac datoria de om bun si responsabil care aspira la un locsor "acolo unde curge lapte si miere si-s cainii cu colaci in coada", iar nenea cersetor zambeste cald, ca si cum m-ar cunoaste de-o viata.
I freak out, obviously si asta n-ar fi o tragedie, daca 30 de secunde mai tarziu nu m-as fi trezit vorbind cu acest beggar despre Shakespeare(informatiile sunt verificate), despre sentimente, despre talent, despre tehnici compozitionale, tehnici persuasive si de manipulare.
And this is the time when I say...WTF?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu